sabato 22 marzo 2008

CESETA DE CONTRÀ - Tarcisia Dal Santo

Posà su, a metà del monte,
tuta bianca e picoleta,
se te vardi, stando al ponte,
te la vedi la ceseta.


No la ga fata architeti
che tien tanto de diploma
ma paesani assà poareti,
zente senplice, a la bona.


Tribolando e senpre a pìe,
i portava i nostri veci
con cariole, travi e prìe;
malta e sabia con i seci.


Tuta quanta fata a man
con fadìghe e con sudore,
in chel tenpo ormai lontan,
a chel tenpo la fa onore.


Quando el sole drio del monte
fa de oro el canpanile,
vien da onbrìe le case sconte
saludà da le sisìle.


Case vece e vece stale,
ma infiorà le finestrele
che le varda verso vale…
Oramai spunta le stele:


torna alora lì a pregare
le vecete de ‘a contrà
e l’arieta a inprofumare
tuta sta serenità.

Nessun commento: